Flavius Phenn, sergent in Forta Planetara de Aparare pe Pradus III, tocmai se bucura de o zi frumoasa si linistita. Bineinteles, o zi linistita pentru el insemna urlat in continuu inspre cei mai proaspati recruti din Fortele de Aparare. Avea destula experienta incat nici nu trebuia sa isi puna mintea la lucru.
-Jenkins, unde te crezi? Ce-i asta, gradinita? Ridica-ti picioarele!
Bineinteles, Flavius nu stia niciun Jenkins in acest batalion; dar era un nume destul de comun in regiune. Cativa baieti, rosind la fata, imediat au depus mai mult efort in marsaluire. Flavius le-a zambit (doar in interior, bineinteles) si a continuat sa urle.
"Imparatul a decis sa zambeasca asupra mea cand a inceput toata tarasenia asta" - se gandea Flavius in timp ce s-a uitat, pe furis, la cerul rosiatic.
Totul a inceput cand, pe neasteptate, cerul s-a facut rosu. Populatia s-a panicat, si a fost nevoie de interventia fortelor Arbites - si cativa zeci de mii de morti - sa se linisteasca. Fortele de Aparare au fost mobilizate, procesul fiind completat dupa doar doua saptamani. Guvernatorul a executat toata garda de ofiteri seniori pentru tradare - pe motive de incompetenta - si si-a instalat nepotii si verii in pozitiile respective. A marit rata de recrutare, si a anuntat pe toate canalele de comunicare ca Fortele sunt gata de a respinge orice fel de atac sau invazie - dupa care s-a retras intr-un bunker din jungla ecuatoriala. In aceasta situatie de criza, Flavius (si multi altii) au fost rechemati la datorie.
Flavius a mai urlat un pic la recruti, doar asa, sa se stie un lucru; pe urma, i-a lasat sa mearga la masa. In drum, si-a lasat un zambet pe fata. Pasta nutrienta intotdeauna ii trezea amintiri de pe vremea cand era in Garda Imperiala.
---
Asa traiau cetatenii imperiali in sistemul Pradus, atat in orasele hive de pe Pradus III, cat si cei de pe planetele miniere, statiile spatiale si alte cele: izolati de restul Imperiului, fara habar de ce se intampla in afara. Timpul curgea diferit pentru ei. Dupa socul initial si formarea Cicatrix Maledictum, Imperiul, sub conducerea lui Roboute Guilliman, a revenit in forta, recucerind planeta dupa planeta. Milioane de vieti se pierdeau zi de zi in acest razboi imens. Cruciada Indomitus se apropia deja de sfarsit, pe cand in sistemul Pradus au trecut doar 3 ani, si acelea fara incidente. Guvernatorul traia in liniste in bunkerul lui, populatia traia in liniste in orase, si deja nici nu se mai gandeau zi de zi la cerul rosiatic de deasupra. Asta pana cand...
---
Pe partea cealalta a galaxiei, Capitanul Valencio statea pe un morman de cadavre verzui. Nu de parca asta ar fi descurajat orcii; urmatoarea ceata, ivindu-se de dupa coltul coridorului, a luat doar o secunda sa se uite la capitanul singuratic, si deja sarjau cu un strigat fioros: WAAAAAAAAAAAAAAAAAAGH!!!
-Hablas español espacial?!
Neprimind raspuns la intrebarea oricum retorica, Valencio a luat avant, decapitand dintr-o miscare cei doi adversari din fata. Si-a permis un zambet. Acest atac a fost ultimul efort disperat al inamicului. Fara capetenia lor, vor regresa curand in a lupta intre ei, iar flotila purtand insemnele de Crimson Fists se poate intoarce la corpul principal al Cruciadei.
Insa n-a fost sa fie asa. Nava s-a zguduit violent, si aproape instant, capitanul a si simtit senzatia de cadere in liber tipica tranzitiei in warp. Navigatorul si librarii de pe nava nu-i puteau oferi raspunsuri; cineva, sau ceva, a tras nava in immateriu. Nu de parca ar fi avut mult timp de gandire. Ofiterii erau inca in consiliu cand, dupa o alta zguduire violenta, nava a tranzitionat inapoi in spatiul lumii reale. Capitanul s-a grabit sa ajunga pe punte, vazand in exterior...
---
Pe o planeta la granita dintre Maelstrom si spatiul real, Fachiru se uita peste o instalatie imensa. Candva a apartinut unei factiuni de Mechanicus loiale Imperiului. Acele vremuri insa au trecut. Fierari de date si preoti techno-eretici lucrau de zor inauntru. Inca un pic, si Fachiru se poate ridica din anonimat. Inca un pic.
Bineinteles ca l-a vazut de mult pe cultistul care fugea inspre el cum il tineau picioarele. Desigur, va aduce vesti proaste. Fachiru nu avea chef de vesti proaste in ziua cea mare.
- Stapane! Stapane! Vine Imperiul! Vine Imperiul sa ne distruga! Au o masina uriasa de razboi! Au-
Fachiru a intrerupt cultistul cu un jet concentrat de sange erupand din ochii lui. Era o abilitate fara un folos real, dar putea impresiona cei lipsiti de vointa.
-Aduna-te si anunta Fierarul cel Gri. De indata ce Scorpionul e gata... dati-i drumul. Vreau sa vad-
Deodata cerul s-a contractat, si planeta insasi s-a zguduit, aruncandu-l pe Fachiru pe pamant. Si-a revenit repede, uitandu-se in jur. Instalatia era aceeasi, insa... parca erau pe o alta planeta acum. Cerul era in continuare un vartej rosu, si se vedeau...
---
In timp ce soldatii erau ocupati cu unitatile de T'au din fata, dintre copacii din stanga a izbucnit un batalion de Krooti. In cateva minute, Garda Imperiala era deja amenintata din doua directii.
- Anunta detasamentul de stormtrooperi. E timpul sa isi faca aparitia. - a poruncit Comisarul Govorov. Intre timp, si-a pregatit pistolul. Nu era o batalie pe frontul principal, dar un comisar e un comisar. Rebeliunea trebuie sa faca fata asupritorilor extraterestii.
De partea cealalta a bataliei, Aun'El T'au Ryl'hos deja isi pregatea discursul in care anunta populatia planetei cum ca rebelii au fost distrusi, in timp ce insista sa ajunga in prima linie. Soldatii Castei de Foc trebuie sa il vada cu ochii lor. Subcomandantul militar cu care se certa, Shas'Nel Vior'los Toren, blestema ziua in care a primit acest ethereal pe langa unitatea lui. Acum avea inca o grija, pe langa eliminarea acestor gue'la.
Aterizand in mijlocul unitatilor de T'au, Capitanul Leonid Khozin, impreuna cu unitatea lui de 3rd Storm Commando, s-a pus pe lucru. Extraterestri mureau in stanga si dreapta in fata salvelor disciplinate de plasma. Misiunea era sinucigasa - dar aproape toate erau de cand s-au pornit cu Guilliman in cruciada. Da, era exact ca la inceputuri - in Warzone Dacia.
Undeva in spatele liniilor Imperiale, un psyker aduna energiile immateriului pentru a le dezlantui asupra inamicilor. Rostind o rugaciune Imparatului, si-a focusat atentia asupra celor mai apropiati Krooti - si a tipat, cum n-a mai tipat vreodata.
Cerul s-a rupt in doua...
---
Pe Pradus VII, cu sute de mile sub suprafata planetei moarte, Ptolemac cel Sumbru rula subrutinele de mentenanta. Senzorii pasivi exteriori ii aratau putina activitate in sistem - nimic care sa justifice trezirea legiunilor. Poate la urmatorul ciclu... poate-
Deodata, unul dintre senzori s-a facut rosu... apoi alb... apoi verde. Ptolemac a rulat cateva verificari, dar nu mai avea dubii. In sistem se putea detecta clar activitate legata de immateriu. Asta putea inseamna un singur lucru: forme avansate de viata. Apasand cateva butoane, Ptolemac a pornit senzorii activi ai lumii. A asteptat cu rabdare - ce mai conteaza cateva ore fata de secolele trecute? Rezultatul scanarii l-a pus imediat in stare de alerta. Sistemul era plin de forme de viata - orase, nave, statiuni. Mai mult, intreg sistemul era prins intr-o furtuna warp de dimensiuni nemaivazute. Ptolemac a pornit subrutinele de trezire a lumii...
---
Flavius se intorcea de la popota, cand a auzit strigatele. Reactionand instinctiv, si-a scos pistolul... dar nu vedea urma de inamic. In fata, un grup de soldati aratau inspre cer. Flavius s-a uitat in sus... si a inceput sa strige si el. Intregul cer era un valvoi de culori si forme. Pentru un moment s-a linistit... pentru ca in urmatorul moment, sa se reformeze in nenumarate varteje. Cei cu ochi deosebiti de ageri puteau observa si formele, minuscule la acea distanta, care ieseau in continuu din varteje. Nave... zeci... sute...
---
Intr-un colt ascuns din immateriu, in adancul Labirintului de Cristal, un Stapan al Schimbarii radea cu croncanituri aviane. Schemele lui, binecuvantate de Tzeentch, s-au format timp de milenii, dar erau aproape de sfarsit. Profetiile au prezis prezenta unui artefact de putere imasurabila, dar care nu poate fi gasit de niciun adept al Zeilor Intunecati. Asa ca demonul imens a cautat momentul perfect pentru a aduna cat mai multe factiuni in sistemul Pradus. In razboiul teribil ce va urma - nicio intalnire intre rasele principale ale galaxiei nu a decurs in pace - cineva sigur va recurge la masuri disperate. Cineva va gasi artifactul, si va incerca sa il foloseasca. Si atunci... atunci Haosul va pune mana pe el.
---
Iar intr-un alt colt, si mai bine ascuns, al retelei cunoscute sub numele de Webway, Cegorach radea si mai tare. O trupa foarte speciala de harlechini urmeaza sa iasa dintr-o poarta ascunsa pe Pradus VIII. Rasaritul Ofilit are o singura misiune: artifactul nu trebuie sa cada pe mana Haosului!
No comments:
Post a Comment